1. Suprafața delimitată în jurul unor bunuri de patrimoniu construit sau natural, al unor resurse ale subsolului, în jurul sau în lungul unor oglinzi de apă etc. și în care se instituie servituți de utilitate publică și de construire pentru păstrarea și valorificarea acestor resurse și bunuri de patrimoniu și a cadrului natural aferent. Zonele de protecție sunt stabilite prin acte normative specifice, precum și prin documentații de amenajare a teritoriului sau urbanism, în baza unor studii de specialitate.
2. Zona adiacentă infrastructurii de îmbunătățiri funciare în care este interzisă sau restrânsă executarea de construcții ori exploatarea terenului din cadrul zonei, în scopul asigurării stabilității lucrărilor și construcțiilor din amenajările de îmbunătățiri funciare și prevenirii poluării.
