Ziua a I-a | Ziua a II-a | Ziua a III-a | Ziua a IV-a

Ziua a II-a

A doua zi a fost consacrată axului est-vest de la Piața Muncii la intersecția Căii 13 Septembrie cu Șoseaua Panduri. Moderatorii zilei au fost dl. Viorel Hurduc și dl. Constantin Enache.

Arh. Viorel Hurduc

Acest simpozion, organizat de OAR - Filiala București împreună cu UAUIM nu este în primul rînd o manifestare academică, instituționalizată și formală ci, cred eu, înainte de toate, o formă de dialog între arhitecți. Cred că se simte o nevoie acută pentru acest dialog și de aceea nu insist asupra caracterului oficial al întîlnirilor noastre ci, mi-aș dori ca ele să fie o expresie liberă a celor care au gînduri bune și se simt și implicați în problemele Bucureștiului. Spun asta pentru că am fost întrebat care este scopul acestui simpozion. Doamnelor și domnilor, simpozionul nostru este pur și simplu un dialog profesional. Filiala își dorește chiar să transforme aceste întîlniri în exerciții profesionale pe anumite teme. Din capul locului ne-am dorit să avem un partener de drum - Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu". Acest drum a început o dată cu primul simpozion privind vulnerabilitatea seismică, a continuat cu Anuala de arhitectură și sper să continue, măcar o dată la două luni prin întîlniri pe teme care au fost deja anunțate și la care așteptăm cît mai mulți colegi.

Ordinul Arhitecților nu este neapărat interesat de opinia instituționalizată ci mai mult părerea dumneavoastră despre problemele orașului. După atîția ani de la revoluție este evidentă o lipsă de calitate a arhitecturii și o lipsă de decizii la nivelul orașului. Trebuie să vorbim între noi, arhitecții, pentru a ajunge să știm măcar ce ne dorim să ajungă Bucureștiul.

Din capul locului nu amendăm studiile elaborate pînă acum și nu facem nici un fel de aluzie la factorii care au perturbat pînă acum mersul urbanismului bucureștean. Nu cred că ne slujește la nimic. Considerăm că PUG-ul este un bun cîștigat, el ne așează pe un drum care ne permite cel puțin perfecționarea acestor parametri care sprijină avizarea.

Prof. dr. arh. Constantin Enache

Trebuie să ne obișnuim să discutăm mai mult între noi iar aceste discuții își au rostul în a informa un număr cît mai mare de profesioniști cu ceea ce se întîmplă în plan real, ce se întîmplă în comisiile de urbanism. Dincolo de planșele de urbanism există gînduri, intenții, există lucruri care nu pot fi puse pur și simplu pe Internet așa cum e cazul PUG-ului. În același timp, chiar dacă o cale de informare există trebuie să existe și o cale de a colecta idei de al toată lumea pentru că, cel puțin acesasta este credința mea profesională ca urbanist, atunci cînd fac un proiect nu mă gîndesc că acel proiect este proiectul meu ci caut să adun cît mai multe idei valabile emise de cei care au lucrat înaintea mea, de colaboratori și să le sintetizez într-un material posibil. Este un drum permanent iar șeful de proiect nu este un autor, proiectul e o operă colectivă. Aceasta cred că este atitudinea pe care trebuie să o avem în urbanism. Avem o serie de probleme asupra cărora trebuie să ne punem de acord și aici revin la ce spunea dl. Hurduc care vorbea de necazuri și dezamăgiri legate de comisiile de avizare. De multe ori comisiile, dacă își propun un ideal care nu poate fi atins, care este utopic, e la fel de grav. Viitorul poate fi compromis pe două căi: pe de-o parte sacrificîndu-l pentru acțiuni de moment pe de altă parte fixînd niște ținte de neatins care duc la imobilism.

Dacă ne propunem ca peste noapte Bucureștiul să devină Paris fără să avem grijă și la mijloacele cu care se realizază acest lucru nu dăm foarte multe șanse copiilor noștri. Avem datoria de a ne mișca.

Trecînd la Axul nord-sud vă pot spune că m-am ocupat de el atunci cînd s-a discutat despre definirea zonei centrale a Bucureștiului. Ea se găsește undeva în inelul Titulescu, Iancului, Ștefan cel Mare, Olteniței, Tudor Vladimirescu și în final am ajuns să propunem CGMB o anumită atitudine. Am depistat în acest perimetru central cîteva nuclee de centralitate: Piața Palatului, Piața Victoriei, zona Universității, bulevardul Unirii. Putem să vorbim și despre zona Gării de Nord și de Obor deși aceste zone nu au încă toate componentele centralității. Pentru a fi un centru trebuiesc îndeplinite anumite condiții, trebui să existe funcțiuni reprezentative la nivel regional, național, etc dar și funcțiuni atractiv pentru public pentru ca oamenii să se regăsească aici și să aibă pentru ce să vină în centru. În afară de funcțiuni este nevoie de spații reprezentative, de o atmosferă a orașului, de identitate și de o anumită mîndrie, de repere pentru zona respectivă. În prezent, deși au fost atît de multe dezbateri în anii '90 trebuie să spunem că axul est-vest cu tot cu Palatul Parlamentului este una dintre imaginile emblemă ale Bucureștiului. Nu există turist care să vină în București să nu vadă acest bulevard și, vrem nu vrem, ne place sau nu ne place este unul dintre elementele care caracterizează Bucureștiul și față de care trebuie să ne comportăm ca atare.

Nu în ultimul rînd zona centrală nu trebuie să fie numai fotogenică, o zonă în care un prim-ministru primește alți primi-miniștri ci și o zonă prietenoasă în care oamenii lucrează și se simt bine. Gîndiți-vă la spațiile pe care le-am enumerat și veți realiza că nici măcar unul dintre ele nu are, adunate la un loc toate aceste componente. Ele sînt departe de a ajunge la o imagine spațială coerentă pentru ca locuitorii acestui oraș să vadă un fragment comparabil cu ceea ce se întîmplă restul Europei - adică intr-un spirit al curățeniei și al grijii față de oameni, un loc în care oamenii să se simtă bine.

Al doilea lucru pe care îl propuneam prin studiul nostru era ca în final să legăm aceste zone cu statut de centralitate, să le dăm coerență în așa fel încît să le poți parcurge și, trecînd de la una la alta, să te simți în permanență în centrul orașului.

A treia etapă era aceea de a aplica o politică de dezvoltare dirijată a zonei centrale pentru a o împinge spre sud. Noi toți credem că investițiile ar trebui dirijate spre sud și se înceacă uneori ca investitori să fie împiedicați de la a investi în nord spunînd că avem terenuri în sud. Eu cred că ei trebuie lăsați să investească acolo unde cred ei că e bine. Dacă vrem să vină în sud trebuie să le oferim avantaje și o să vină singuri. Bulevardul Unirii nu poate fi discutat singur. Așa cum la nord nu putem discuta numai Magheru fără Calea Victoriei, Buzești și Dorobanți avem de luat în seamă și pentru est-vest un mănunchi de axe: Calea Călărașilor, Calea Dudești, Octavian Goga, Mărășești.

Ziua a I-a | Ziua a II-a | Ziua a III-a | Ziua a IV-a