Expoziția „Caricaturi de arhitecți”

Stimați colegi,

Ne face placere să vă invităm joi 21 februarie 2008, ora 16:30, la deschiderea expoziției de caricaturi aparținând domnilor arhitecți Gheorghe Dorin și Constantin Frumuzache.

Evenimentul va avea loc în Sala de Expoziție aflată la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" București - str. Academiei nr.18-20.

Fiind convinși că veți da curs acestei invitații, vă așteptăm ca împreună să facem din acest moment o sărbătoare a profesiei noastre.

Februarie 2008

Președinte O.A.R. Bucuresti
prof. dr. arh. Mircea Ochinciuc

Ars&memoria* sau cum "să agățăm casele de nori"

Adeseori, spune o butadă, arhitecții se îndeletnicesc cu arta.

Și vorba nu e tocmai fără temei, pentru că propria disciplină le acaparează și consumă tot timpul.

Din fericire, arhitectura presupune și obligă la vocație multidisciplinară. Ceva – lucrul s-a mai spus, așijderea - în genul regizorului, care e dator să cunoască toate sub-componentele procesului filmic, "delegănd", însă, specialiștilor stăpânirea fiecărui domeniu de definiție. Din această cauză, a orientării către finalitate, a-l compara pe Marcel Iancu cu Tonitza, de pildă, prin prisma calității artistice a desenului ar fi a-l dezavantaja pe Iancu: deși desenator de bună calitate, tectonizând lucrurile și definindu-le mai mult decăt corect, el nu poate, totuși, rivaliza câmpul "esteticii totale" cu finețea și sugestia generos-metafizică a maestrului desenului. În vreme ce Iancu vorbește despre carnea materiei, Tonitza încearcă să ne dezvăluie sufletul ei. Linia, instrument pentru Iancu, este finalitate pentru Tonitza.

De ce am folosit această antiteză "cu rest", generică și euristică? Pentru că, aplicată la redarea personalității umane, ea ne poate sugera cele două atitudini pe care portretistica le "scrie" dintotdeauna – portretul ca stare a ființei (surprins, adică, în datele sale fundamentale, specifice, de continuitate) vs. portretul-stare (adică acela care dezvăluie un ascunziș, o trăsătură de moment – care, nota bene!, poate revela mult mai bine personalitatea decăt "ținuta controlată a fiecărei zile".)

Caricatura, nu mai e nevoie să o spunem, mizează pe acest contrast complementar, iar genul ei portretistic cu atât mai mult. E nevoie doar de simpatie față de personajul-subiect și de o mână sigură, în stare să descrie omul prin ținuta impecabilă (Horia Maicu, Alexandru Iotzu), prin "explozia" unei trăsături anatomice dominante (Cezar Lăzărescu, Dorian Hardt), prin felul în care "haina îl pre-face pe om" (Costandin Rulea, Constantin Săvescu, Dinu Gheorghiu, Enrico Fanciotti), mai rar, prin șarjă (aglomerare de indicii – Gheorghe Simotta) ori prin simplitate "funcțională" de tip stampă japoneză (Tiberiu Niga, Nicolae Porumbescu, Gheorghe Leahu).

Se simte, evident, din "tonul" creionului, acea amabilitate distinsă către doamne a autorilor, de obicei asociată cu nevoia de cuprindere-întreagă, cu dorința de "epuizare plastică" a caracterului. Căci în vreme ce în multe cazuri "băieții" sunt numai "zbucium tulburător de linii" (Bogdan Gheorghiu, Grigore Ionescu, Alexandru Culescu), doamnele ne încarcă, într-un mod plăcut, amintirile cu "detalii esențiale". Ar fi, parcă, superficial, să nu atașezi siluetei pământești a cutărei doamne (Eugenia Greceanu, Anca Borgovan, Silvia Păun) o anume aură aristocratică ce-i înnobilează amintirea.

Să ne aducem aminte că, în cele din urmă, caricatura este o artă a consemnării, a fulgurației și aducerii-aminte: conciliantă, memoria istorică îi adăpostește cu aceeași cuprindere documentară pe desenatorii Iancu și Tonitza. Astfel că efortul perechii Constantin Frumuzache – Gheorghe Dorin, care ne-au reîmprospătat memoria celor pe care altfel, i-am fi cunoscut mult mai puțin, rămâne notabil și merită aprecierea vizitatorului.

Cosmin Hostiuc

^*Arh. Gheorghe Dorin, arh. Constantin Frumuzache, Caricaturi de arhitecți, expoziție de caricatură, 250 de desene alb-negru și color, parțial reproduceri, deschisă în Sala Buzunar a UAUIM București între 21 și 29 Februarie 2008.