Istanbul 2005 și "sfârșitul arhitecturii spectacolului"

Congresul mondial al arhitecturii, patronat de Uniunea Internațională a Arhitecților, recent desfășurat la Istanbul, a fost o adevărată "manifestare a mileniului". Nicicând nu s-au adunat la un loc un număr atât de impresionant de expoziții, de arhitecți celebri, practicieni și teoreticieni, de culturi aflate în intensă și creativă interacțiune. Nu am văzut vreodată o procesiune mai fascinantă decât aceea a arhitecților întregii lumi, veniți să sărbătorească deschiderea congresului la cetatea celor 7 turnuri, Edi Kulé: islamici cu turban, africani în portul lor solar, nordici discreți, europeni clasici, americani extravaganți. Îmi place să mă gândesc că undeva, pe lângă delegația română - compusă din Dl. Șerban Sturza, Președintele OAR, Dl. Emil Barbu Popescu, Rectorul UAUIM, Dna. Cristina Gociman, Vicepreședintă OAR Filiala București, Dl. arhitect Bogdan Tofan, numeroși tineri arhitecți și reporteri, studenți, și noi, cei cinci fericiți reprezentanți ai Filialei OAR București - s-a aflat și spiritul Brâncoveanului, "domn român și domn creștin" martirizat în acest loc - și parcă concertul de deschidere a fost puțin și pentru el.

Nu pot pretinde să ofer aici decât o trunchiată privire subiectivă asupra unei părți a evenimentelor nenumărate ce s-au succedat în cadrul Congresului UIA, având o temă inedită în consonanță cu orașul situat pe două continente: "Cities - Grand Bazaar of Architectures".

Nu am visat vreodată că îi voi vedea de aproape, într-un timp atât de scurt, pe atâția coloși ai arhitecturii de astăzi: Tadao Ando, Shigeru Ban, Alberto Campo Baeza, Charles Correa, Peter Eisenmann, Massimiliano Fuksas, Zaha Hadid, Mathias Klotz, Alexandros Tombazis, Robert Venturi și mulți alții. Fiecare - aducând o nouă idee, punând o cărămidă la un edificiu comun. Parcă fără precedent în ultimul secol - conștiința că aparținem aceleiași lumi, că respirăm același aer, că avem aceeași soartă. Lucru formulat, de altfel, explicit, de către Peter Eisenmann: "S-a terminat cu arhitectul-star. El nu mai are sens. Bucurați-vă de ultimele autografe..."

Aflat ca întotdeauna în avangardă, Peter Eisenmann întrevede sfârșitul erei vizualului, începută odată cu perspectiva brunelleschiană și tratatele albertiene, ajunsă la saturație astăzi odată cu tehnologia digitală. El vede o reîntoarcere spre simțul tactil, spre necesitatea readucerii corpului într-o lume care se revoltă sub dictatura vizualului. "Oamenii s-au săturat de exclusivitatea vizualului, de spectacol, de a avea o atitudine pasivă. Vor să fie activi". Premise? Derrida, cu a sa teorie a urmei (footprint) ca prezență. Contopirea extremă cu opera de artă experimentată de Marcel Duchamp. Nu numai a privi, ci și a simți , nu numai a vedea, ci și a înțelege. Fenomene ca tsunami, sau inundațiile (pe care de altfel le-am întâlnit și noi în drumul nostru spre Istanbul), sau cutremurele de proporții exclud pasivitatea.

Tadao Ando, în replică, a oferit soluții. El a vorbit patern pentru tinerii arhitecți. Pentru toți tinerii. Un mesaj simplu și viguros: continuați să proiectați, să gândiți, să fiți arhitecți. Ne-a vorbit cu umor despre câinele lui numit Le Corbusier și despre nenumăratele sale eșecuri în fața forurilor administrative. Dar și despre cum, cu perseverență de samurai, a reușit să proiecteze un mediu sănătos ("safe environment"), să integreze natura în arhitectură și arhitectura în natură. Cu grația și perfecțiunea pe care i le cunoaștem cu toții.

Proiecte recente surprinzătoare am văzut prezentate de Zaha Hadid - care continuă să practice aceeași poetică originală și Paolo Portoghesi, un veteran al post-modernismului.

În ultima zi (7 iulie) am asistat la două conferințe cu mare ecou: cea a pionierului experimentalist Shigeru Ban și cea a tumultosului Mathias Klotz. Shigeru Ban și-a prezentat căutările și realizările în domeniul locuirii "provizorii" ce urmează cataclismelor și a găsirii de ingenioase materiale experimentale, folosite în construcții în mod neașteptat: tuburi de carton, schele și conducte refolosite ca structură de rezistență, pereți făcuți din mobile sau lăzi, termoizolații translucide din plastic de împachetat, recipiente de Coca-Cola. Și apoi, cu același umor japonez surprinzător cu care ne-a delectat și Tadao Ando, arătând o imagine cu niște corturi pentru sinistrați obținute prin sponsorizarea Vitra, așezate în fața fabuloasei rezervații elvețiene de arhitectură Vitra: "Iată cea mai scumpă arhitectură...și cea mai ieftină".

Ultimul vorbitor la conferința căruia am asistat, temperamentalul chilian Mathias Klotz, a prezentat o viziune marcată de originala notă iberică, cu care ne-am obișnuit deja ca și cu o garanție a calității, dar și de chemarea fascinantei sale țări.

Dintre expoziții - îmi cer de pe acum scuze că nu mă voi referi la mai multe și nici la decernarea premiilor pe secțiuni, eveniment care a marcat încheierea Congresului - s-a remarcat în mod cu totul deosebit cea a arhitectului madrilen Alberto Campo Baeza, intitulată "Light is more". Viziunea sa asupra luminii, exprimată în proiecte gândite la diferite scări - de la turnul Telefonica din Madrid până la intimitatea unor mici locuințe - expusă în spațiul magnific al bisericii constantinopolitane Sfânta Irina, producea o armonie greu de redat în cuvinte.

Prezențele românești, deloc de neglijat, la Congres, merită măcar o enumerare: expoziția "Contemporary Design, Architecture, Art and Planning in Romania" de la Universitatea de Arhitectură, conținând proiecte românești recente, standul OAR, expunerea a patru proiecte ecologice studențești îndrumate de Lect. Arh. Mihai Opreanu și Lect. Arh. Silviu Gogulescu în cadrul expoziției "Environmental Architecture & Sustainable Town", de la Muzeul Militar, organizată sub patronajul UIA, Universității Tehnice din Atena, Camerei Tehnice a Greciei, Universității Democrit din Grecia, participarea la expoziția "Art Nouveau", organizată într-un corp al Palatului Topkapi (Prof. Dr. Arh. Sorin Vasilescu, Lect. Arh. Beatrice Jöger), comunicarea cu tema "Heterotopia Urbana", prezentată de arh. Ruxandra-Iulia Stoica, în prezent doctorandă la Edinburgh, Scoția.

...Și, minunat cadru al tuturor acestor manifestări, Istanbulul de azi, Bizanțul de altă-dată, tăiat de panglica albastră a Bosforului.

Arh. Codina Dușoiu