Podcast OAR București/Fast Talks #31 – Densitatea locuirii urbane în zona centrală a Bucureștiului – istorie, tendințe, dezvoltare durabilă

Invitați: Adrian Majuru – istoric și antropolog, directorul Muzeului Municipiului București și Claudia Pamfil – urbanist, membru în comisia tehnică PMB

Gazda: dr. arh. Emil Ivănescu – președinte OAR București și arh. Andrei Fenyo – vicepreședinte OAR București.

Moderator: drd. arh. Yvonne Toader – vicepreședinte OAR București 

Podcastul Densitatea locuirii urbane în zona centrală a Bucureștiului – istorie, tendințe, dezvoltare durabilă este un eveniment din cadrul Anualei de Arhitectură București 2024, ediția a XXI-a - Bucureștiul Sustenabil.

Aspecte importante care au fost discutate:

• Dezvoltarea orașului București și densificarea din zonele centrale din punct de vedere istoric - Încă din vremea lui Carol I, negustorii s-au mutat din centru cu locuința privată, iar afacerea a rămas central. Pentru ca în anii Primului Război Mondial apare presiunea pe suprafața construită, apar relotizările. În vremea lui Carol al II-lea apare viziunea de a împinge orașul din partea centrală. Este vorba de dorința de confort cotidian, nevoia de o reședință înconjurată de o grădină. (02:00)
• La începutul secolului XIX apare o densitate serioasă în București, motorul economic este cel care a împins creșterea densității în anumite zone. (07:30) 
• Cultura traiului în comun este importantă în măsura în care orașele sunt niște comunități și trebuie să funcționeze ca atare. (09:30)
• Bucureștiul are o locuire densă comună care nu este forțată. Locuirea individuală la periferii a generat multe probleme care s-au văzut în timp: lipsa infrastructurii ori a centrelor de cartier au fost principalii factori. Densificarea din anii 2000 a fost o consecință a faptului ca cei care își doriseră o casă individuală au simțit nevoia să revină în oraș. Centrele de cartier sunt foarte importante, Bucureștiul fiind un oraș efervescent. (13:00)
• Ce însemna calitatea locuirii în trecut și ce înseamnă astăzi? Locuirea urbană înseamnă , pe lângă locuințe, niște dotări publice de bază. In continuare, apar cartiere rezidențiale care se construiesc fără să beneficieze de canalizare, se optează pentru fosa septică în secolul XXI. Aparentul conflict între interesul personal versus interesul general ar trebui privit din prisma implicării tuturor în ceea ce este comun. (21:35)
• Politica locuirii a fost lăsată în sarcina dezvoltatorului privat. (26:00)
• Este nevoie de viață în zona centrală și de păstrat detaliile care asigură calitatea locuirii. (28:00)
• Densificarea profesională  - locuirea la bloc a apărut și din pricina nevoilor profesionale. Comunismul nu a mai făcut densificarea profesională, ci a controlat-o. (30:58) 
• Bucureștiul se află într-un trend evolutiv bun, fiind un oraș al negocierii. Lucrurile pot evolua în regulă atunci când sunt impuse anumite viziuni. (38:40)
• Calitatea locuințelor noi versus calitatea locuințelor vechi - Există o tendință de enclavizare a locuințelor nou construite care sunt gândite în totală ignoranță cu contextul existent. (43:20)
• Importanța rolului administrației în politica urbană, în regenerarea urbană a zonei centrale, care ar trebui să iasă din rolul de spectator și să adopte niște politici urbane. Pentru aceasta este nevoie de un Centru de planificare urbană. (45:40)
• Bucureștiul este un oraș de tranzit profesional și reprezintă o platformă economică importantă. Un oraș nou se poate dezvolta fără să arunci ceea ce nu este funcțional. Lucrul nou ar trebui să fie mai controlat, mai ales pe zone profesionale. (50:04)
• Orașul se schimbă uneori atât de insesizabil, încât scapă percepției generale. Trebuie să fim atenți către ce fel de cosmopolitism ne îndreptăm. Capitala are în trama ei stradală drumuri comerciale mult mai vechi decât existența orașului. (01:04:50)