Podcast O.A.R. București - Arhitect-șef pentru București

Invitați:  arh. Sorin Gabrea – arhitect-șef al Capitalei (1989 – 1990, 1994 – 1996), fost președinte al Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajare a Teritoriului din cadrul Primăriei Capitalei, arh. Bogdan Traian Bogoescu – arhitect-șef al Capitalei (1991-1992), arh. Adrian Bold – arhitect-șef al Capitalei (1997 – 2008, 2016-2017, 2020 – 2023), arh. Gheorghe Pătrașcu – arhitect-șef al Capitalei (2008 – 2016), arh. Mihai Munteanu - Director General Adjunct – Direcția Generală Arhitect Șef și Planificare Teritorială, arh. Dan Marin - profesor UAUIM /Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu București, arh. Irina Meliță - vicepreședinte OAR București, arh. Adrian Zerva - președinte ASAR - Asociația Societăților de Arhitectură din România, arh. Bogdan Andrei Fezi -  vicepreședinte OAR București, arh. Claudiu Salanță – arhitect-șef al Consiliului Județean Cluj, arh. Răzvan Puchici - reprezentant PPC - Patronatul Proiectanților în Construcții din România, arh. Cătălin Berescu - trezorier OAR București.

Gazdă: arh. Emil Ivănescu - președinte OAR București

Dezbaterea tip #podcast “Arhitect-șef pentru București” a fost generată de contextul dat de organizarea de către Primăria Municipiului Bucuresti a concursului de promovare pe post pentru funcția de arhitect-șef al Capitalei. Evenimentul a avut loc în cadrul Anualei de Arhitectura București 2024, cu tema Bucureștiul Durabil. Scopul dezbaterii a fost acela de a sintetiza o imagine/profil al arhitectului-șef pentru Capitală. 

Emil Ivănescu a propus ca punct de plecare a discuției ce anume presupune funcția de arhitect-șef în general (conform legii) și în particular pentru Bucuresti, care este relația dintre arhitectul-șef al Bucureștiului și arhitecții-șefi de sector, în ce constă colaborarea primar și arhitect-șef, cum ajută funcția de arhitect-șef la dezvoltarea urbană și arhitecturală a Bucureștiului, cum ajută la îmbunătățirea calității orașului, a proiectării și a prezervării patrimoniului.

Aspecte importante punctate de invitați:

Sorin Gabrea: Oamenii nu înțeleg ce înseamnă haosul administrativ profund. Din păcate, acest lucru se vede. Se vede când un sector ia o decizie și PMB nu știe despre ce e vorba. Inactivitatea de acum a Primăriei Municipiului București a condus la spargerea unui oraș în alte șase orașe. 

Bogdan Bogoescu: Ceea ce este extrem de periculos este discrepanța fundamentală între ceea ce înseamnă misiunile arhitectului-șef și ceea ce se percepe de către societatea civilă. Care societate civilă nu înțelege care sunt aceste misiuni. Mai degrabă ia cazuri particulare care nu reflectă misiunile. Competențele arhitectului-șef se referă la cea de arhitect si cea de urbanist și de amenajare a teritoriului. Trebuie să aibă tact politic, capacitate de comunicare și trebuie să înțeleagă că urbanismul este o practică care trebuie aplicată cu respectarea cu rigurozitate a unor reguli. 

Gheorghe Pătrașcu: Fișa postului pentru un arhitect-șef ar trebui să fie cea a unui superman. Arhitectul-șef ar trebui să fie văzut ca un city manager. Un arhitect-șef trebuie să adune o grămadă de calități: să aibă simțul negocierii – care în România se înțelege foarte prost. Negocierile public-privat sunt foarte importante și trebuie să fie bine înțelese. Relația cu primarul este foarte importantă pentru că arhitectul-șef trebuie să pună în aplicare programul primarului. 

Adrian Zerva: Arhitectul-șef nu trebuie să fie o slugă a primarului. Rolul unui arhitect-șef este să restaureze în fața politicului meseria de arhitect la care primarul să vină cu încredere. Teoretic, arhitectul-șef al Capitalei ar fi cel care coordonează arhitecții-șefi din sectoare, ar trebui să aibă un consiliu cu acești arhitecți cu care să-și facă treaba. Orgoliile personale se intersectează cu o amorfă plajă de misiuni pe care un arhitect și le imaginează sau nu. Principala disfuncție este organizarea administrativă, inclusiv organizarea acestui concurs absolut discreționar. 

Adrian Bold: Este nevoie de o discuție despre cum trebuie să fie orașul. Scopul induce dezvoltarea unor instrumente și a unor mijloace. Există o nemulțumire generală față de dezvoltarea orașului. Trăim într-o aglomerație, interesele sunt antagonice. Sunt compromisuri, sunt restricții – începând cu restricția de construire și terminând cu cea de deplasare. Nivelul scăzut de obiective politice naște confuzii și nemulțumire și se ajunge la arhitect- șef care ar trebui să le facă pe toate conform fișei postului. 

Claudiu Salanță: Ce înseamnă arhitect-șef ar trebui să putem defini noi, cei care suntem aici. Noi, ca breasla, ar trebui să învățăm ce înseamnă funcția de  arhitect-șef. Mai este și problema: cum se selectează acest arhitect-șef? Cine este în comisia care selectează acest  arhitect-șef? Este nevoie să fie arhitecți în această comisie. Arhitecții din privat ar trebui să facă un front comun cu arhitecții din adminsitrație. Este nevoie pentru a vedea o reflexie a orașului care să semene cu arhitecții. Mie mi se pare că există două Românii: una din București, una în restul țării. Sunt abuzuri în Bucuresti, de exemplu pentru eliberarea unui certificat de urbanism, care mi se par ireale ca cerințe. 

Dan Marin: Împărțirea Bucurestiului în șapte orașe are efectele pe care le cunoaștem cu toții. Unitățile din Capitală feudalizează orașul. Arhitectul-șef are și un rol pedagogic, mai ales atunci când vorbim despre dezvoltarea durabilă. Lansarea unor operațiuni urbane de amploare sunt problematice. Ele asigură coerența unor demersuri urbanistice pe termen lung, fără dictatură, dar este nevoie de o coerență legislativă. 

Răzvan Puchici: Arhitectul-șef ar putea să propună o strategie de dezvoltare care să stabilească pe termen lung felul în care se dezvoltă orașul. Arhitectul-șef trebuie să fie foarte bun comunicator. Comunicarea, măcar către breaslă, ar trebui să fie și mult mai deschisă. Este nevoie de un Centru de Dezvoltare Urbană pentru ca administrația să fie cea care decide felul în care se dezvoltă orașul.

Mihai Munteanu: Funcția de arhitect-șef se desfășoară într-un cadru legal. Legislația nu a putut fi modificată în ultimii ani într-o direcție care să fie agreată de breaslă. Legea 350 cred că a fost modificată pentru că nici OAR, nici alte organizații, nu au avut o atitudine suficient de puternică încât să fie purtată o discuție serioasă. Nici cadrul administrativ nu poate fi modificat, ar însemna să dispară 15 primari. Pe termen scurt, funcția de arhitect-șef al Bucureștiului ar trebui să fie cea de coordonare cu ceilalți arhitecți-șefi ai sectoarelor. Coordonarea nu se vede niciunde la nivelul Bucureștiului. Plecând de la tipul de mobilier urban, amenajări ale spațiului verde, piste de biciclete, amenajarea străzilor etc. Fiecare face cum vrea. Arhitectul-șef este singurul specialist din primărie care poate înțelege și aplica legislația în favoarea administrației – legi și regulamente care trebuie interpretate corect pentru administrație.

Bogdan Andrei Fezi: La 1937, nemții considerau că suntem mai buni ca ei în drept urbanistic. La momentul respectiv, țara noastră era singura altă țară din lume – alături de Franța - care îndeplinea un drept urbanistic. Deci am avut și momente bune. Există țări în care într-adevăr pug-urile durează decenii, dar se revizuiesc foarte des. La un an jumătate ai obligația să îl revizuiesti. Problema foarte serioasă în ceea ce privește poziția de arhitect-șef ține de funcții, misiuni și responsabilități. 

Irina Meliță: Momentul organizării concursului pentru ocuparea funcției de arhitect-șef al Capitalei ar trebui să fie un moment de discuție reală, este o ocazie bună de a încerca să acoperim distanța dintre administrația publică și breasla noastră. Echipa arhitectului-șef ar trebui să fie o echipă care să impună respect și următoarei administrații. Ea nu este ceva efemer sau de mandat. Trebuie să fie puternică, unită.

Cătălin Berescu: Guvernanța metropolitană este inexistentă și imposibilă în momentul de față în București. Capitala nu poate fi teoretizată atâta vreme cât nu avem niciun fel de guvernanță metropolitană. În clasa politică a existat un baronat atehnic care pune tehnicul – arhitectul – pe o poziție foarte joasă. Noi suntem în poziția de a educa niște oameni greu de educat.

Vezi toate podcasturile OAR București