Comunicat de presă
București, 18.09.2020
Institutul Național al Patrimoniului și Ministerul Culturii au organizat între 24 august și 5 septembrie 2020, la Ceplenița, județul Iași, o primă Școală de vară dedicată cercetării patrimoniului arheologic și reședințelor boierești din zona Moldovei. Printre rezulatele acestei școli de vară se numără completarea și finalizarea dosarului de clasare a ruinelor conacului Cantacuzino-Pașcanu și coagularea unui nucleu de actori interesați de revitalizarea și punerea în valoare a monumentului istoric.
Învățare practică și rezultate concrete
Școala de vară de la conacul Cantacuzino-Pașcanu a reunit, timp de două săptămâni, 20 de studenți și tineri profesioniști cu activitate în domenii precum arhitectură, restaurare, arheologie, patrimoniu cultural, istorie și antropologie. Cei 20 de tineri au venit la Școala de vară de la Ceplenița să aprofundeze, pe de o parte, istoria deloc singulară a unui obiectiv de patrimoniu adus la ruină în perioada post-decembristă, să-i clarifice regimul de protecție și statutul de monument istoric și să-i contureze un posibil viitor. Pe de altă parte, o motivație de participare a fost curiozitatea și chiar nevoia de a dubla cunoștințele teoretice de un tip de învățare practică, la fața locului și sub coordonarea unor profesioniști și meșteri cu experiență.
Lectorii școlii de vară au avut misiunea de a-i familiariza pe cei mai tineri oameni ai patrimoniului cu etapele de cercetare incipiente desfășurării unor lucrări de restaurare, cu principiile și regulile unei intervenții de urgență de calitate sau ale unei strategii de punere în valoare - indiferent că vorbim de patrimoniu arheologic sau de restaurarea și reconversia unui monument istoric și, nu în ultimul cu nevoia implicării comunității în viața patrimoniului local.
Organizate în trei module - Documentarea monumentului, Intervenții de urgență pentru conservare (cu ateliere dedicate pentru zidărie, respectiv tencuieli și mortare) și Arheologie – atelierele au urmărit în mod particular familiarizarea tinerilor participanți cu principalele etape asociate muncii de conservare, cu procesul elaborării unui dosar de clasare, cu cercetarea și documentarea imobilului și a zonei în care acesta este amplasat.
Construit de către familia vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche la începutul secolului al XVII-lea, Ansamblul Conacului Cantacuzino-Pașcanu (numit așa după noii proprietari care au preluat și extins după 1835 proprietatea) se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Iași din anul 2004, având cod LMI IS-II-m-B-04119, însă nu cuprindea și ruinele conacului cu zidul de incintă al acestuia, ci numai Biserica Sf. Voievozi, datând din 1802, Turnul clopotniță al bisericii, de la începutul secolului al XIX-lea respectiv un zid de incintă de la începutul secolului al XIX-lea. Școala de vară a avut, astfel, drept rezultat completarea și finalizarea conținutului dosarului de clasare în Lista monumentelor istorice a Ruinelor conacului Cantacuzino-Pașcanu și a zidului său de incintă (dosar avizat deja de Comisia Națională a Monumentelor), fiind astfel întregit Ansamblul conacului Cantacuzino-Pașcanu cu toate componentele sale. Această etapă a reprezentat clarificarea situației juridice, utilă atât pentru protejarea monumentelor, cât și pentru viitoarea atragere de fonduri în vederea revitalizării ruinelor conacului, acțiune de mai mare anvergură, planificată de către proprietar pentru termen lung.
În plus, viitorii specialiști în domeniul patrimoniului participanți la școala de vară au deprins tehnici de intervenție pentru punerea în siguranță a unor structuri din zidărie și a tencuielilor și au conturat, împreună cu membri ai comunității locale, scenarii posibile de punere în valoare a conacului, ce vor face obiectul unui articol de specialitate publicat de Editura Patrimonia a Institutului Național al Patrimoniului.
Documentarea și procesul de consultare – primii pași în coagularea unei comunități în jurul conacului
Prin desfășurarea școlii de vară la ruinele conacului Cantacuzino-Pașcanu am optat să cercetăm un caz-tip, reprezentativ pentru fenomenul apărut în ultimii 30 de ani în România: distrugerea conștientă și substanțială a patrimoniului construit, și consecințele sale la nivelul uneia dintre cele mai vulnerabile tipuri de patrimoniu imobil, și anume arhitectura rezidențială a elitelor istorice.
O componentă esențială a atelierului de documentare a monumentului a fost, prin urmare, consultarea comunității locale – atât prin instrumente clasice (chestionar, interviu) aplicate în timpul vizitelor în teren în satul Ceplenița, cât și prin organizarea unor evenimente cu acces liber și conținut pentru toate vârstele la ruinele conacului (de la întâlniri cu reprezentanții autorităților locale și centrale la prezentări ale unor proiecte de punere în valoare ale unor ruine din alte regiuni sau de valorificare a potențialului peisajelor culturale și până la ateliere pentru copii, centrate pe sondarea imaginarului celor mici în raport cu eventuale viitoare funcțiuni ale conacului).
Întâlnirea cu vârstnicii locului a umplut anumite lacune din istoria conacului și neclarități cu privire la funcțiunile încăperilor, pentru care documentația istorică nu avea răspunsuri. Discuțiile libere cu localnicii au revelat o nostalgie pentru vemurile în care clădirea conacului reprezenta o resursă pentru comunitate (aici a funcționat o școală, un cămin cultural, o bibliotecă, anexe din imediata vecinătate a ansamblului au adăpostit în perioada comunistă dispensarul satului), inclusiv un loc cu semnificație, unde se organizau evenimentele publice sau private ale comunității, balurile, dansurile, nunțile. Documentele colectate (fotografii din perioada 1950-1990) și mărturiile oamenilor care au redescoperit locul cu ocazia Școlii de vară completează imaginea ruinelor conacului Cantacuzino-Pașcanu și oferă câteva direcții de abordare a revitalizării și punerii sale în valoare. Entuziasmul studenților și practicienilor Școlii de vară față de aceste descoperiri, precum și interesul reînviat față de monument al celor mai tineri cetățeni din Ceplenița sunt premisele perfecte pentru continuarea acțiunilor legate de acest conac – de la cercetare, la inițiative locale și regionale pentru restaurarea de calitate și valorificare.
Mai multe informații despre atelierele Școlii de vară de la Ceplenița, inclusiv rezultatele concrete ale fiecăruia, sunt disponibile aici.
Școala de vară de la Ceplenița – rezultatul unor eforturi conjugate comunitate locală-specialiști
Deși cererea a fost consistentă, Școala de vară de la Ceplenița s-a desfășurat cu un număr restrâns de participanți, din nevoia de a asigura condiții pentru desfășurarea școlii cu respectarea restricțiilor și a recomandărilor de siguranță asociate epidemiei COVID-19. Mulțumim tuturor celor care s-au înscris și sperăm să putem reveni curând cu noi inițiative similare, proprii sau în parteneriat.
Participarea la școala de vară a fost gratuită, costurile fiind acoperite de partenerii proiectului și prin mobilizarea extraordinară a Primăriei comunei Ceplenița și a comunității locale, cărora le mulțumim și pe această cale.
Școala de vară de la conacul Cantacuzino-Pașcanu din Ceplenița este organizată de Institutul Național al Patrimoniului și Ministerul Culturii, în parteneriat cu Primăria Comunei Ceplenița, Direcția Județeană pentru Cultură Iași, Facultatea de Arhitectură „G.M.Cantacuzino" din Iași, Igloo și Implement, cu sprijinul Fundației ProPatrimonio, Asociația Maria, Asociația PONT, Innocastle și Crama Stoica.
Mulțumim invitaților care au contribuit, alături de tutorii școlii - Lucia Leca (coordonatoarea școlii de vară și a atelierului de documentare a monumentului), Ovidiu Cîmpan (atelierul de zidărie), Ana Chiricuță (atelierul tencuieli și mortare), Sergiu Iosipescu, Raluca Iosipescu și Mihaela Ciornei (atelierul de arheologie) - la desfășurarea prezentărilor tematice:
Se cuvin, de asemenea, mulțumiri pentru primirea de care ne-am bucurat la Biserica „Sfântu Gheorghe”, Sinagoga Mare, Muzeul Viei și vinului din Hârlău, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Deleni; Muzeul sitului arheologic Cucuteni, Centrul cultural al Ionelei Mihuleac din Cucuteni, stâna din Ceplenița, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și beciul de secol al XVII-lea din Zlodica cât și din partea creatoarei de artă populară Zamfira Boboc și a fiului său Benone Rașcu din Deleni. Școala de vară de la Ceplenița a reușit să unească, într-adevăr, o comunitate întreagă.
Pentru mai multe informații despre acest demers al INP, inclusiv materiale ilustrative suplimentare, vă rugăm să o contactați pe Irina Dobriță, coordonator comunicare, tel: 0726 281 894, e-mail: comunicare@patrimoniu.ro.
Despre Institutul Național al Patrimoniului - Institutul Național al Patrimoniului (INP) este principala instituție centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România. INP asigură activitățile de cercetare, evidență, inventariere, protejare și punere în valoare pentru toate categoriile patrimoniului cultural – imobil, mobil, imaterial și digital – și gestionează inventarele oficiale ale patrimoniului cultural – Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic național, Inventarul patrimoniului cultural național mobil, Registrul național al patrimoniului cultural imaterial, baze de date și depozite digitale.
De asemenea, INP elaborează și gestionează Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice [PNR] – principalul instrument prin care statul asigură finanțarea lucrărilor de protejare, restaurare și punere în valoare a patrimoniului imobil –, colectează și gestionează Timbrul Monumentelor Istorice [TMI], gestionează atestarea specialiștilor și experților din domeniul patrimoniului imobil, este agregator național pentru Enciclopedia culturală europeană [europeana.eu], elaborează dosarele de nominalizare pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial, coordonează procesul de nominalizare pentru Marca Patrimoniului European.
Filiala Teritorială București a Ordinului Arhitecților din România
str. Sf. Constantin nr.32, sector 1, 010219, București, România
telefon/fax: 021-3039226
e-mail: secretariat@oar-bucuresti.ro
Contact, plăți și program de lucru •
Prelucrarea datelor cu caracter personal
