Bucureștiul industrial: demolare versus integrare

Asistăm în perioada aceasta la un val de proiecte ce implică patrimoniul industrial al capitalei fie interbelic, fie postbelic. Este evident că rolul acestui patrimoniu nu este, încă, înțeles la noi.

În ultimii 60 de ani, mediul antreprenorial din alte părți valorifică la maximum proprietățile care includ clădiri industriale prin reintegrare și extindere.

Orașul, administrația, cât și antreprenorii se mândresc cu aceste investiții. Ele devin embleme ale orașului.

Ne dorim și noi ca emblema Bucureștiului să fie reutilizarea inteligentă  a patrimoniului industrial. Bucureștiul merită acest lucru - este un oraș cu o dezvoltare economică istorică, de tradiție, iar patrimoniul industrial păstrat și integrat oferă această mărturie.

Din păcate, nu toți antreprenorii actuali înțeleg acest lucru. Este cunoscut faptul că pentru a recondiționa și a  integra o astfel de clădire costurile sunt, la început, mai mari, dar amortizarea ulterioară este rapidă și calitativă nu doar pentru investitor, ci și pentru oraș.

Cazul turnului IFMA sau al celui numit Fabrica sunt de notorietate. Acestea reprezintă două situații speciale. Dacă la IFMA antreprenorul a realizat un concurs de soluții pentru  transformarea acestui sit, concurs în care s-a studiat inclusiv păstrarea turnului, în cazul Fabrica nu avem cunoștință ca proprietarii, deși privați, să se fi gândit la această procedură benefică. În acest caz, lucrurile sunt mai complicate fiindcă întreg situl face parte dintr-un context urban protejat și plin de potențial aflat în vecinătatea unor clădiri și spații celebre: Hala Electrica, Gara Filaret, Halele Carol, Parcul Carol, Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida”. În aceste zone, metrul pătrat ar trebui calculat nu doar în euro, lei sau alte monede, ar trebui calculat în plus valoarea pe care o aduce atât investiției cât și Bucureștiului.

Cunoaștem, de altfel, că a existat o inițiativă extrem de lăudabilă de a transforma această zonă într-un pol cultural-muzeal pentru București. În acest context, recomandăm inițierea unor  concursuri de soluții pentru a reintegra sustenabil fiecare din aceste clădiri — sunt clădiri care dau o valoare foarte mare Capitalei.

Trebuie să înțelegem că putem integra, că putem transforma cu inteligență evitând demolarea. În ultimă instanță, vrem  să trăim într-un  oraș contemporan, un Oraș al Sustenabilității, al reutilizării resurselor și a patrimoniului și nu oraș al demolărilor tipice anilor  `80. 

arh. Emil Ivănescu
Președinte OAR București