Mergem înainte sau stăm pe loc?!

Textul ar putea începe cu un motto: „a fi sau a nu fi (…)”prezent sau, mai sigur, tele-prezent?!

Starea de urgență din România a creat situații cu totul noi dar și oportunități, dacă știm cum să privim lucrurile.

Pe data de 28.04.2020 a avut loc prima ședința online a Consiliului Teritorial al Filialei București a OAR la care membrii arhitecți, respectând constrângerile la nivel național impuse de starea de urgență, s-au întâlnit utilizând mediul online  pentru a dezbate și vota diferite acțiuni ale filialei și a continua astfel activitatea organizației pe timp de criză majoră.

Din cei 21 de arhitecți prezenți, fiind asigurat cvorumul, 20 au votat că sunt pentru realizarea online a ședinței, înțelegând astfel starea de urgență prin care trecem și necesitatea de a asigura continuitatea activității organizației.

Critica acestei acțiuni constă în faptul că regulamentele organizației nu prevăd acest tip de ședință și, prin urmare, reuniunea nu este regulamentară, deci nu trebuie să convocăm o astfel de ședință. Câțiva colegi au îmbrățișat această viziune susținând că, dacă nu este scris negru pe alb în regulamente, nu este statutară întâlnirea. Dar regulamentele, vechi sau noi,  nu interzic o astfel de întâlnire. Din contra, ele afirmă că orice ședință poate avea loc dacă jumătate plus unu dintre membri sunt prezenți, adică își pot demonstra prezența. Cum această acțiune, prin intermediul online, a putut fi realizată, întâlnirea a avut loc în condiții foarte bune, toți participanții înțelegând momentul particular prin care trecem.

Eu doresc să mulțumesc atât colegilor care au fost de acord cu ședința online cât și colegilor care au fost împotrivă, fiindcă au scos în evidență câteva nuanțe care sunt bine de introdus în acțiunea de  actualizare a regulamentului filialei:  situația de urgență și cum își poate continua filiala activitatea în astfel de situații cu totul neprevăzute. Este un moment prielnic de a îmbogăți cadrul pe baza căruia ne desfășurăm activitatea, după cum este un moment prielnic să utilizăm mediul online, digitalizarea ca instrumente benefice pentru noi.

Și, la final, stau să mă gândesc: dacă noi pretindem de la instituțiile și administrațiile cu care colaborăm să se digitalizeze și să funcționeze online, oare de ce de la noi nu pretindem același lucru și, când este nevoie să aplicăm aceste instrumente pentru noi, încercăm să găsim motive de a pune stop acțiunilor?! Nu intrăm oare în aceeași logică a blocajului pe care o invocăm la alții?! Cu toate acestea, instituțiile statului au înțeles că fiind o stare de urgență activitatea trebuie să continue și nu să se blocheze: astăzi avem ședințe de guvern online, tele-ședințe de parlament, acțiuni în instanță online, unde tele-votul este acceptat că o măsură adaptată stării de urgență pentru asigurarea activității. În mod paradoxal, tragic-comic, pandemia ne obligă să intrăm în secolul al XXI-lea.

arh. Emil Ivănescu  
Președinte OAR București