MVRDV și MAD Architects

Stimați colegi,

Transmitem invitația de participare la prezentarea „MVRDV și MAD Architects” care va fi susținută joi 8 decembrie 2016, ora 18:00, în Sala Frescelor din Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București.

Cu stimă,

07 decembrie 2016

arh. Cornelia Burcuș
Secretar Executiv

-----------------------

Spre un nou baroc...?

Așa se pare... dar vremea noastra e ciudată... simultan coexistă minimalismul cel mai stringent și exuberanța de tip baroc, colorată și vivace.

Sigur, există și un baroc alb, dacă e să ne exprimăm aproape paradoxal... multe din fluiditățile de tip "baroc" de azi sunt albe... folosind, deseori, aproape un singur material...

Dar iată că MVRDV ne surprinde. Peretele devenit tavan al pieții din Rotterdam celebrează, cu mult vitalitate cromatică, The Great Age of Consumerism, căreia nu-i scapă nimic, de la roșie la pește, de la cartof la banană, de la floare la copac, de la iarba la...

Consumăm totul, într-o euforie fantasmagorică.
Și această piatză (market) a lor, asta celebrează!
În China însă, MAD Architects sunt mai reținuți, oarecum, fluidizând cu reticență, deși și la ei tot de un fel de baroc e vorba.
Dimensiunea urbană, amplificată, e prezentă în ambele arhitecturi.
Despre aceste lucruri, și altele, vă invit să stăm de vorbă joi, 8 decembrie, la ora 18:00, în Sala Frescelor.

Vă mulțumesc,

Dan Coma


Da, o scară ... o scară dificilă, neconfortabilă chiar... dar o prezență urbană spectaculoasă și benefică, pentru foarte iubita noastră "condiție fizică".
O lucrare curajoasă a echipei MVRDV, care arată limpede că se poate face arhitectură cu mijloace simple, dar eficace, chiar în plan estetic. Aceasta scară / schelă taie cu diagonala sa îndrăzneață spațiul urban al Rotterdamului, invitând la efort liber consimțit și creativitate. Și bineînțeles, non-conformism.
Pe de altă parte, grupul MAD Architects ne provoacă altfel, cu tinerețea lor lipsită de complexe. Și aici e vorba de curaj, fără care, desigur, viața nu merită trăită.
Ambele echipe explorează un fel de "nou baroc", un baroc cumva paradoxal, dacă ne gândim că trăim într-o vreme care se referă, frecvent, la sustenabilitate și la cele trei litere "R": Reduce, Reuse, Recycle.
Dar nu cred că e o contradicție între munca lor și comandamentele etice ale prezentului. Poate ele se completează, într-o complementaritate a complexității.
Și apoi, un lucru e cert: dincolo de orice pesimism, legat de viață în general și arhitectură în particular, creativitatea și non-conformismul continuă să ne încurajeze spre acele "orizonturi ale speranței" fără care viața ar deveni foarte problematică.
Să îndrăznim! Fiindcă poate Tudor Gheorghe nu are dreptate cu al sau recent "tot degeaba".
Vă mulțumesc din nou.
DC